Despre luarea aminte la sine

Cel care urmează calea luării aminte de sine nu trebuie să se încreadă numai în propria sa calugarputere de înţelegere, ci trebuie să cerceteze Scripturile şi să compare mişcările inimii sale şi viaţa sa cu viaţa asceţilor care au trăit mai înainte. E mult mai uşor în acest fel să ne păzim de cel rău şi să vedem limpede adevărul. Cugetul unui om atent, veghetor este întocmai ca o strajă neadormită. Să veghem deci ca să nu fim atraşi către lucruri străine, să ne gândim şi să vorbim despre ele cum spune David: Nu va grăi gura mea lucruri omeneşti (Ps. 16, 4), ci să ne rugăm Domnului: De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă şi de cele străine fereşte pe robul Tău (Ps. 18, 13-14). Omul trebuie să fie vigilent de la începutul şi până la sfârşitul vieţii sale, ele, cele din mijloc, cu tot ce au ele plăcut ori neplăcut, fiind indiferente. Ca să-ţi păstrezi cugetul curat, închide-te în sine, precum spune Mântuitorul: Şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale (Luca 10, 4), şi fără folos să nu vorbeşti. Pe stareţ şi pe fraţi să-i saluţi, închinându-te lor respectuos, iar ochii minţii să-i ai mereu închişi.

Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s