Cap. III – Închinoviat (partea I)

Tunderea în monahism

Ucenicia lui Prohor în viaţa monahală a durat opt ani. Această încercare premergătoare monkeste o condiţie absolut necesară pentru oricine merge să se afierosească lui Dumnezeu. De-acum se maturizase, împlinise douăzeci şi cinci de ani. Infaţişarea sa exterioară prezenta caracteristici intense. Avea o înălţime medie – 1,76 m – şi cu toate nevoinţele severe avea faţa plină, acoperită cu o piele alb-luminoasă. Nasul său drept şi ascuţit, ochii albaştri şi strălucitori, expresivi şi străvezii, sprâncenele dese. Părul lui era de asemenea des şi blond deschis. Mustaţa, lungă şi groasă, se atingea de barba stufoasă. Avea o ţinută robustă şi mare putere trupească. Era înzestrat cu o minte ageră, precum şi cu harisma atrăgătoare a oratoriei. În perioada uceniciei sale, Prohor şi-a dedicat toate însuşirile Domnului şi a fost considerat vrednic de a rosti făgăduielile monahale. De altfel, încercările severe, sufleteşti şi trupeşti, pe care i le-a trimis Domnul, l-au curăţit şi l-au întărit în evlavie. încă de când era ucenic, arăta râvnă nu numai pentru trăirea monahică severă, ci şi pentru viaţa de pustnic, pe care o începuse deja. Egumenul, convins de autenticitatea chemării lui Prohor, a făcut demersurile necesare către autorităţile bisericeşti, pentru a-1 îmbrăca în veşmânt monahal. La 13 august 1786 s-a săvârşit tunderea lui în monahism de către egumenul Pahomie. Naşii săi au fost stareţii Iosif şi Isaia. A primit numele Serafim, adică înflăcărat, poate deoarece însuşirea lui caracteristică era flacăra puternică şi râvna pentru Dumnezeu. în registrul monahal se menţionează că a fost tuns monah la mănăstirea Gorohovski Nicolaievski, unde s-a aflat înscris pentru o mare perioadă. Niciodată însă nu a trăit în această mănăstire. Noul nume care i s-a dat părintelui Serafim îi aducea aminte de curăţia îngerilor şi de slujirea lor înflăcărată înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru a stimulat sufletul său, încât 1-a făcut să-L slujească cu şi mai multă râvnă pe Domnul. Urma programul lui obişnuit, fară să creadă că face ceva deosebit. Ceilalţi însă îl vedeau cum caută tot mai mult singurătatea, cum se cufundă tot mai tare în lăuntrul său, cum se nevoieşte tot mai sistematic pentru împlinirea făgăduielilor şi celorlalte îndatoriri ale lui. Hirotonia în diacon în acelaşi an, octombrie 1786, a fost hirotonit diacon de către episcopul Vladimirului, Victor. Desigur, cuvântul pe care 1-a rostit la hirotonia lui se păstrează în arhivele mănăstirii. Acum, părintelui Serafim i se adaugă şi îndatoririle de diacon. Dar şi inima lui arde de o dublă iubire pentru Dumnezeu. Se predă cu tot sufletul noii şi îngereştii lui slujiri şi îşi păstrează curate sufletul şi trupul. Vreme de şase ani şi zece luni ia parte la fiecare Sfântă Liturghie. În ajunul duminicilor şi al sărbătorilor priveghează toată noaptea rugându-se în picioare şi nemişcat până când începe Sfânta Liturghie. După aceasta, rămânea încă mult timp în biserică, aşeza sfintele vase şi se îngrijea de curăţenia altarului. Şi Domnul, văzând râvna lui fierbinte şi dorul lui spre nevoinţă, îi dădea putere, încât să nu simtă truda şi nici nevoia odihnei îndelungate. Se simţea puternic şi sănătos, deseori uita de hrană şi de apă, şi mergând să se odihnească îi părea rău pentru că omul nu-L poate sluji ca îngerii, neîntrerupt, pe Dumnezeu. Egumenul Pahomie făurise acum o legătură şi mai puternică cu tânărul diacon. „Rareori liturghisea fără mine, sărmanul Serafim”, spunea mai târziu stareţul. Când egumenul ieşea din mănăstire pentru diferite treburi sau numai pentru a liturghisi, îl lua deseori împreună cu el. Odată, bătrânii Pahomie şi Isaia, însoţiţi de părintele Serafim, au mers în satul Lemet, la înmormântarea moşierului Solovţov, binefăcător al mănăstirii Sarov. Trecând prin satul Diveevo, au vizitat-o pe egumena Alexandra, în lume Agata Simeonovna Belgunov, ctitoriţa mănăstirii Diveevo. Au găsit-o foarte bolnavă şi i-au făcut maslul. Bolnava se pregătea de sfârşitul său şi întorcânduse către părinţi le-a zis:

– Vă rog, nu le părăsiţi pe orfanele mele.

– Nu te nelinişti măicuţă, a consolat-o egumenul Pahomie. Cu harul lui Dumnezeu ai făcut tot ce s-a putut. Cât despre orfanele tale, atâta timp cât trăiesc, nu le voi părăsi. Şi după mine, iată, părintele Serafim nu le va lăsa!

 – Părinte, a răspuns bolnava, pentru mine nu mă neliniştesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu plec spre veşnicie cu nădejde. însă aceste orfane vor încerca după moartea mea tristeţe nesfârşită, pentru că s-au predat cu totul mie, sărmanei. De aceea, te rog, nu le lăsa. Au ridicat, după cuvântul Domnului, toată povara şi slăbiciunea lor. înţelegi cât le va costa faptul că se despart de mine pentru totdeauna!

Şi scoţând două pungi mici, una cu monede de aur şi cealaltă cu monede de argint, le-a înmânat egumenului şi i-a zis:

– Ia această parte a orfanelor şi după discernământul tău foloseşte-o pentru folosul lor. Ele nu sunt încă în stare s-o mânuiască just.

întorcându-se părinţii din Lemet, au găsit-o pe măicuţă moartă şi abia au apucat înmormântarea. Apoi a urmat masa, la care părintele Serafim nu a stat, ci a plecat mergând pe jos până la Sarov, care e la o depărtare de doisprezece verste de Diveevo. Mereu se distingea pentru înfrânarea lui nu numai în mănăstire, ci şi în afara ei. La starea aceasta înaintată de înfrânare, rugăciune şi cumpătare a ajuns printr-o îndelungată lepădare de sine şi prin silinţă neîntreruptă. Deja din anii copilăriei sale începuse această lucrare duhovnicească, pusese bazele care l-au condus la sporirea de astăzi. în viitor, însă, se va dărui unor nevoinţe şi mai mari. Reamintindu-şi trecutul, părintele Serafim a distins deosebit de vie ocrotirea Maicii Domnului şi a Sfintei Pronii în viaţa Lui. Acum inima sa se unise atât de mult cu Dumnezeu încât ispitele abia – şi după multă silinţă – mai reuşeau să-l desprindă de la severa lui priveghere.

Va urma…

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s