Cap. IV – Pustnic (partea a II-a)

Truda „faptei”moon

Acolo în pustie, îmbrăcămintea părintelui Serafim era aceeaşi vară şi iarnă, ca să-şi chinuie trupul. Purta ilic alb de lână, un fes călugăresc şi mănuşi de piele. Picioarele îi erau înfăşurate în piele sub formă de şosetă. La piept purta pe exterior crucea mamei lui. Iar de umeri îi atârna mereu o traistă ce avea înăuntru o Sfântă Evanghelie. Ultimele două trebuie că aveau o semnificaţie simbolică. Crucea simboliza Crucea lui, pe care trebuia s-o poarte totdeauna lepădându-se de lume, iar Evanghelia simboliza jugul lui Hristos şi povara uşoară a Domnului. La ce nevoinţe se deda oare părintele Serafim în chilia lui de pustnic? Asta numai Dumnezeu o ştie. Este o taină adânc ascunsă în inima ascetului. Noi descriem aici doar ceea ce au văzut contemporanii lui prin gardul pustniciei sale. Oricum, caracteristic este că a înaintat de la nevoinţele uşoare spre cele mai grele, până ce a ajuns la zăvorârea desăvârşită. în această primă perioadă se dedica eforturilor trupeşti, studiului şi rugăciunii. Iarna tăia singur lemne de foc, le căra şi încălzea coliba. Vara cultiva grădina. Pentru a îmbunătăţi pământul, în zilele calde mergea în ţinuturile de baltă, aduna muşchi şi îi aducea pe ogor. însă deoarece mergea până acolo gol de la mijloc în sus, insectele îl înţepau tare. Atunci trupul lui sângera, se umfla şi în câte un loc se învineţea. El însă, urmând exemplul vechilor asceţi, răbda cu plăcere durerea pentru iubirea lui Hristos. în afară de faptul că aducea muşchi, Sfanţul însămânţa, stropea, plivea şi strângea câteva legume pentru nevoile lui. Prin preocuparea aceasta trupească îşi odihnea picioarele îndurerate. în ceasul lucrului îl prindea deseori o stare de voioşie, pe care o lăsa să se manifeste psalmodiind. Cu memoria şi atenţia agere pe care le avea, reţinuse multe imnuri bisericeşti. Iarăşi, cu imnurile acestea îndepărta şi monotonia liniştii. Dar şi duminicile şi în zilele de sărbătoare aducea în mintea sa textele sfinte şi psalmodia troparele corespunzătoare. Câţiva vecini ai părintelui Serafim constataseră că stareţul avea slăbiciune la imnurile care se referă la viaţa ascetică: „Pustnicilor neîncetată dumnezeiască dorire se face, celor ce sunt afară de lumea cea deşartă”. Acest antifon minunat cântă viaţa isihastă şi cheamă sufletul pustnicului la suişuri dumnezeieşti. Un alt imn îndrăgit de el era „Pe ceea ce este mărirea a toată lumea”. Pe acesta îl cânta spre cinstirea Maicii Domnului, ocrotitoarea locaşului său din pustie. Cânta de asemenea şi psalmul: Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile (Psalmi 101, 26).

 Înălţimile „contemplării”

geam

Aceste preocupări ale stareţului Serafim, deşi erau atât de simple, înălţau însă duhul lui la teologia morală şi dogmatică. La fiecare lucru pe care îl făcea obişnuia să filozofeze. De aceea deseori se observa următorul fenomen: acolo unde lucra – în grădină, la stupi, în pădure -, crezând că nu este văzut, deodată se oprea. Uneltele îi cădeau din mână. Atitudinea sa trăda meditaţie şi mintea se dedica contemplării lui Dumnezeu. In ceasurile acestea, nimeni nu îndrăznea să-i tulbure liniştea. Se ascundeau fără zgomot şi îl priveau cu evlavie. Pentru contemplarea minţii dăruia mult timp. Şi desigur, pentru a-şi ajuta mintea spre această lucrare, studia mult. Hrana lui de bază era Sfânta Scriptură, îndeosebi Noul Testament pe care îl purta mereu cu el. Studia de asemenea cărţile liturgice şi multe texte patristice. Mintea lui deci se luminase atât de tare, încât putea să tâlcuiască cu precizie cuvintele dumnezeieşti. Canonul său zilnic era să studieze, comentând pentru sine, câteva fragmente din Apostol şi Evanghelie. Şi pentru a trăi cât mai intens aceste fragmente, mergea şi le citea în locurile corespunzătoare ale pădurii, cărora le dăduse denumiri de la Locurile Sfinte. Asfel, când se găsea în grădina Betleem, Il aducea în mintea sa pe dumnezeiescul Prunc aflat în iesle şi psalmodia şi el imitându-i pe îngeri: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Pe malurile râului Sarovka, care se asemănă cu Iordanul, citea despre Ioan Botezătorul, despre predica lui cu privire la pocăinţă şi despre botezul Domnului. Predica de pe munte o citea pe un deal, lângă râul Sarovka. Şi pe o altă înălţime, pe muntele Schimbării la Faţă, contempla cu mintea, împreună cu Apostolii, slava Schimbării la Faţă a Domnului. Urcând prin pădurea deasă îşi aducea aminte de Domnul care a cerut apă şi, cutremurat de sfintele Sale patimi, se ruga cu jale pentru mântuirea lui. într-o deschizătură a Sarovskului, care se asemăna cu ţărmul Tiberiadei, citea fragmentul care vorbea despre arătarea Domnului ucenicilor săi după înviere, discuţia lor şi pescuitul minunat. Pe muntele Măslinilor vedea cu mintea slăvită înălţare a Domnului la ceruri şi înscăunarea Lui de-a dreapta Tatălui. Aşadar, în felul acesta, şi natura îl ajuta la asceza plină de râvnă spre desăvârşirea duhovnicească. De altfel şi aceasta este una din atribuţiile ei, adică să-l călăuzească pe om la Dumnezeu. în perioada aceasta, în afară de Sfânta Scriptură, studia îndeosebi părinţi ascetici, pe Sfântul loan Scărarul, Sfanţul Varsanufie, Sfântul Efrem Şirul, Sfântul Isaac Şirul şi alţii. Sfântul dădea importanţă deosebită studiului scrierilor sfinte şi patristice. Şi a expus gândurile sale în jurul acestei teme într-un text cu titlul: „Cu ce trebuie să ne înarmăm sufletul”. Acolo în pustie studia cu luare aminte toată Sfânta Scriptură. Acum căuta în aceasta nu numai adevărul, dar şi dogoarea duhului. Deseori ochii i se umpleau cu lacrimile cucerniciei, iar sufletul său simţea pacea Duhului Sfanţ. Aceasta era răsplata Domnului pentru truda lui.

„E foarte de folos, zicea, studierea cuvântului lui Dumnezeu în linişte, şi desigur, studierea întregii Scripturi cu luare aminte. Numai pentru aceasta Domnul ne răsplăteşte cu harisma înţelegerii”.

Preocuparea lui de bază era rugăciunea. Avea mereu împreună cu el Psaltirea şi alte cărţi liturgice, şi săvârşea clin acestea zilnic slujbele, după rânduiala primilor pustnici. La miezul nopţii facea canonul Sfanţului Pahomie, citea rugăciunile dimineţii, miezonoptica, utrenia şi ceasul întâi. In jurul orei opt citea ceasul al treilea, al şaselea, al nouălea şi tipicele. După-amiaza citea vecernia şi pavecerniţa mică. La căderea nopţii îşi tăcea canonul lui monahie şi spunea rugăciunile dinainte de culcare. Deseori, o dată cu canonul său din noapte, făcea în plus o mie de metanii. Somnul lui era scurt. Ţinând cont de tipicul Sfântului Pahomie, a făcut tipicul slujbelor sale, cunoscut sub denumirea „Canonul dinlăuntrul chiliei”. Stareţul obişnuia să citească şi slujbele sale în „Locurile Sfinte”. Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea cu tipicele lor le citea pe Golgota, deoarece ele cuprind pomenirea Patimilor Domnului. Aici vedea cu ochii credinţei cum Domnul a fost răstignit pe Cruce, cum a pătimit, a murit şi a fost înmormântat. Sfântul cunoştea din experienţa sa personală toate piedicile pe care le întâlneşte cineva în vremea sporirii lui în rugăciune. Aşadar, atunci când discuta cu alţii, îi învăţa cum să treacă peste ele. A trecut prin toate formele şi etapele rugăciunii şi a ajuns nu numai până la rugăciunea minţii, ci până la starea de contemplare. în această stare extremă, omul se învredniceşte să aibă vederi şi revelaţii, precum arhidiaconul Ştefan, Grigorie Palama şi alţii.

„Când mintea, zicea, se uneşte cu inima în ceasul rugăciunii şi nu rătăceşte, atunci inima dogoreşte cu dogoare duhovnicească, se luminează cu lumina lui Hristos şi umple cu pace şi bucurie întreaga existenţă a omului.”

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s