Cap. IV – Pustnic (partea a III-a)

Înfrânarea de la mâncareserafim

Sfântul petrecea viaţa sa în pustie cu înfrânarea severă. La început mânca pâine aproape râncedă şi uscată. De obicei o lua duminică pentru toată săptămâna. După o tradiţie veche, o parte din pâine o dădea animalelor şi păsărilor pustiei, care îl îndrăgeau şi se apropiau de el în locul unde se ruga. Mânca de asemenea legume din grădina lui. Făurise această grădină de legume, încât, pe cât îi era cu putinţă, să nu împovăreze mănăstirea. Voia, după exemplul Apostolului Pavel, să se hrănească cu lucrarea mâinilor lui. Mai târziu, se înfrâna mai tare. Nu mânca deloc pâine. Luase binecuvântare de la egumenul Isaia să se hrănească numai cu legume: cartofi, sfeclă, praz şi o buruiană care se numeşte snit. în prima săptămână a Postului Mare, până la Sfânta împărtăşire de Sâmbătă, nu punea nimic în gură. Mai târziu a sporit postul la o treaptă incredibilă. A trăit mai mult de doi ani şi jumătate fără să ia nimic de la mănăstire. Monahii se întrebau ce mănâncă iarna, dar acela ascundea cu grijă nevoinţele sale. Însă cu puţin înainte de moartea lui, pe 20 mai, i-a spus unei persoane de încredere:

– Ştii ce este snitul? Această buruiană o adunam, o tăiam într-o crăticioară adăugând puţină apă şi o puneam pe sobă. Se făcea o mâncare minunată.

– Ce este snitul? a întrebat cel cu care vorbea. Nu cumva e ceva alegoric?

– De unde eşti de nu cunoşti snitul? Eu buruiana asta o mâncam. O găteam chiar eu.

– Şi iarna unde o găseai? – Iarna o mâncam uscată. Fraţii de la mănăstire se întrebau cu ce mă hrănesc. Eu însă nu spuneam nimănui. Doar ţie ţi-am spus-o.

– La câte zile mâncai snit în această perioadă de o mie de zile?

Stareţul a dat acestei întrebări un răspuns exact, dar cel cu care vorbea l-a uitat. Duminica şi în zilele de sărbătoare mergea la mănăstire. Participa în biserica spitalului la vecernie, utrenie şi Sfânta Liturghie şi se împărtăşea cu Sfintele Taine. Apoi se ducea în chilia lui până la vecernia din seara următoare. în perioada aceasta îi primea pe fraţii care îl vizitau pentru nevoile duhovniceşti. în ceasul vecerniei lua cu el pâinea întregii săptămâni şi pleca spre pustie. Prima săptămână a Postului Mare o petrecea la mănăstire. În zilele acestea se pregătea, se spovedea şi se împărtăşea. Duhovnic al său era de multă vreme egumenul Isaia. Toţi părinţii ceilalţi care trăiau în pustie aveau lângă ei un ucenic. Stareţul Serafim trăia singur cu desăvârşire. Unii fraţi din mănăstire au încercat să locuiască împreună cu el. Nimeni însă n-a putut să urmeze programul său sever şi să-l imite în nevoinţele lui, aşa că se întorceau iarăşi în mănăstire. De asemenea, mulţi fraţi mergeau să-l întâlnească pentru o simplă vizită, iar alţii să-i ceară sfat. Şi Sfântul, după discernământul său, se arăta doar acelora care aveau într-adevăr nevoie. Când părintele Serafim întâlnea pe cineva în afara chiliei sale, în pădure, făcea cu smerenie o plecăciune şi se îndepărta.

„Niciodată nu s-a vătămat cineva din tăcere”, zicea.

O întâlnire neaşteptată cu stareţul în pustie îi provoca vizitatorului o impresie minunată şi neştearsă. Învăţa atât cu chipul, cât şi cu cuvântul său. Vizitatorii pustnicului Printre cei mai deşi vizitatori ai lui se aflau schimonahul Marcu şi ierodiaconul Alexandru, şi ei isihaşti ai pustiei Sarov. Primul venea de două ori pe lună, al doilea o dată. Părintele Serafim discuta cu bunăvoinţă cu ei cuvinte de folos pentru suflet. în inima lor s-au întipărit îndeosebi cele care le-au fost spuse despre rugăciunea minţii, despre puterea şi semnificaţia ei.

Cunoaşterea aceasta n-o culesese din cărţi, ci din experienţa lui personală. Părinţii Marcu şi Alexandru l-au găsit de multe ori pe stareţ adâncit în contemplarea lui Dumnezeu. Ca să nu-1 întrerupă, aşteptau să termine. Uneori aşteptau o oră fără ai acela să termine. Plecau atunci folosiţi de pilda lui vie si continuau cu şi mai multă râvnă nevoinţele lor duhovniceşti. în perioada aceea, dintre vizitatorii străini ai părintelui Serafim se deosebea diaconul Timon, din eparhia Nijegorsk. Era om educat, absolvent al seminarului din Nijegorsk. Cu ajutorul ştiinţei i se cultivaseră harismele intelectuale, fără să pălească evlavia şi ascetismul cu care era înzestrat. împrejurările însă l-au obligat să se însoare. Apoi a fost hirotonit diacon, dar Domnul l-a eliberat din legătura căsniciei, luându-i soţia la ceruri. Liber de-acum, diaconul a început să viziteze deseori pustia Sarovului. Părinţii Serafim şi Marcu, văzând râvna sa sinceră, s-au arătat dornici să-1 călăuzească. Cuvintele lor au căzut în pământ bun. Părintele Timon a fost tuns monah şi slujea ca econom la episcopie. Episcopul de Nijegorod voia să-l hirotonească preot, dar acela nu era de acord. Dorea cu toată inima să trăiască în pustie, doar cu Dumnezeu. Vreme de mulţi ani, părintele Timon a fost egumen al mănăstirii din oraş, aşezat în această treaptă de către episcop. Odată, când arhiereul a mers la mănăstire pentru Sfânta Liturghie, a zis că nu e corect ca mănăstirea să fie cârmuită de un ierodiacon, de aceea l-a hirotonit preot împotriva voinţei lui. în continuare, părintele Timon pleacă în eparhia Kostrom şi se închinoviază în mănăstirea Krivojersk. Sfântul Sinod îl îndepărtează din mănăstire, ilar egumenul îi dă binecuvântarea să meargă în inima pustiei, unde a trăit singur timp de douăzeci de ani. Acolo se aproviziona cu hrană de la un metoc apropiat al mănăstirii. „Mai târziu, notează părintele Timon, Domnul a îngăduit pentru multele mele păcate, să mă aducă din pustie la metocul mănăstirii, ca să trăiesc acolo şi să întemeiez mănăstire. Însă eu nu voiam în nici un chip să plec din pustie şi m-am împotrivit Domnului. De aceea Domnul m-a pedepsit. M-a lovit apoplexia şi am căzut jos ca mort. Câţiva muncitori din mănăstire, care au venit sămi aducă hrana, m-au găsit pe jos în stare de amnezie şi inconştienţă. M-au ridicat deci şi m-au dus la metoc. Domnul m-a vindecat repede şi minunat. Iar eu I-am mulţumit şi am încetat să mă mai împotrivesc voii Sale. Cu binecuvântarea Lui, curând am întemeiat mănăstire”. Mănăstirea aceasta se numeşte „Pustia lui Nadeev” şi aparţine de eparhia Kostrom.

Atacurile diavolului

Viaţa ascetică a Sfântului Serafim avea consecvenţă şi râvnă. Diavolul nu suporta aşa ceva, de aceea a tăbărât asupra lui cu diferite ispite. A început, cu viclenie, cu cele mai uşoare şi îi provoca ascetului diferite sperieturi. Odată, după cum povesteşte un cuvios ieromonah din pustia Sarovului, în vreme ce stareţul se ruga, a auzit deodată un mormăit ce venea din afara chiliei. Şi imediat mulţime de lume a năvălit, a spart uşa şi a aruncat la picioarele stareţului un buştean uriaş. Mai târziu, pentru a ridica acest buştean şi a-1 scoate afară, a fost nevoie de opt oameni. Alteori iarăşi, şi ziua, dar îndeosebi noaptea, în ceasul rugăciunii, i se părea că chilia se prăbuşeşte din toate părţile şi de pretutindeni năvăleau răcnind fiare înfuriate. Altădată apărea în faţa lui un coşciug deschis şi dinăuntru se ridica un mort. Pe părintele Serafim nu-1 speriau aceste lucruri şi de aceea diavolul, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, desigur, recurgea la atacuri mai dure. Îl ridica sus în aer şi îl lovea de pământ cu o asemenea furie, încât, dacă nu l-ar fi păzit îngerul său, i-ar fi rupt toate oasele. Însă Sfântul nu se temea nici de asta, deşi cu ochii duhovniceşti le vedea în ceasul ispitei pe însăşi duhurile viclene.

– Părinte, l-a întrebat cu simplitate un laic, aţi văzut duhurile viclene?

– Sunt oribile! a răspuns el zâmbind. Aşa cum păcătosul nu suferă să vadă lumina îngerilor, la fel de înfricoşător este să-i vezi pe diavoli, căci sunt scârboşi.

Toate ispitele le-a respins cu puterea semnului crucii şi a rugăciunii. Mai târziu, pentru o perioadă mare de timp, trăia în pace şi îi mulţumea Domnului pentru această pace şi linişte.

vineta

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s