Despre lacrimi

Toţi sfinţii şi călugării care s-au lepădat de lume pentru împărăţia lui Dumnezeu, au plâns plansîn toată viaţa lor, întru aşteptarea veşnicei mângâieri, după făgăduinţa Mântuitorului: «Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia». Tot aşa trebuie să plângem şi noi pentru iertarea păcatelor noastre. La aceasta să ne înduplece şi cuvintele purtătorului de porfiră (împăratul David): «Umblând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor; venind însă, vor veni adunând cu bucurie mănunchile lor» (Ps. 125, 6), precum şi cuvintele Sfântului Isaac Sirul: «Cu lacrimile ochilor tăi udă-ţi obrajii, ca să odihnească peste tine Duhul lui Dumnezeu şi să te spele de întinăciunea urii tale». Şi mai departe: «Milostiveşte pe Dumnezeu prin lacrimile tale, ca să vină la tine». Când plângem în rugăciune şi tot acolo amestecăm şi râsul, atunci să ştii că acest lucru este din vicleşugul diavolesc. Sunt greu de priceput lucrările cele tainice şi subţiri (fine) ale vrăjmaşului nostru. Razele soarelui dreptăţii, Hristos Dumnezeu, luminează însă inima celui ce varsă lacrimi de umilinţă.

vinieta

Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s