Despre cunoașterea lucrărilor inimii

Când omul primeşte ceva dumnezeiesc, atunci se bucură în inima sa; dar când primeştecopila ceva diavolesc, atunci se tulbură. O inimă creştină primind ceva dumnezeiesc, nu mai caută să se încredinţeze pe vreo cale străină, ca să se convingă dacă ceea ce a primit este de la Dumnezeu, căci prin însăşi acea lucrare se încredinţează că darul său este ceresc, deoarece simte întru sine roadele lui duhovniceşti: dragostea, bucuria, îndelunga răbdare, blândeţea, înfrânarea poftelor (cf. Gal. 5, 12). Iar diavolul, chiar dacă s-ar schimba în înger de lumină (II Cor. 11, 14), sau ar aduce omului gândurile cele mai frumoase, inima creştinului va simţi totuşi o oarecare nelămurire, o agitaţie în gânduri şi o tulburare în simţuri. Explicând acest lucru, Sfântul Macarie Egipteanul spune: «Chiar dacă satana ne-ar înfăţişa şi oarecare vedenii luminoase, nu va putea nicidecum să producă asupra sufletului nostru o lucrare bună, plăcută, semn prin care se şi face arătată răutatea lucrului său». Şi astfel, după diferitele lucrări ale inimii şi mişcări ale ei, omul poate cunoaşte ce este dumnezeiesc şi ce este diavolesc, după cum scrie şi Sfântul Grigorie Sinaitul: «Căci din lucru vei putea să cunoşti lumina care străluceşte în sufletul tău, dacă este de la Dumnezeu sau de la satana».

vinieta

Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s