Cap. VI – Pustia din apropiere (partea a V-a)

Vindecarea Alexandreipreot

Sfântul Serafim continua să vindece boli trupeşti. La 11 iunie 1827 a vindecat-o pe Alexandra Bartolomea Timoteev Lebedin. Avea douăzeci şi doi de ani şi doi copii. Pe 6 aprilie 1826, ziua sărbătorii locale, s-a întors de la Sfânta Liturghie, a mâncat şi a ieşit să se plimbe cu soţul ei. Deodată a apucat-o o ameţeală şi i s-a făcut negru înaintea ochilor. Soţul său a adus-o cu greutate în sala casei lor. Acolo a căzut la pământ şi au cuprins-o spasme înfricoşătoare şi stări de vomă. Mai târziu şi-a pierdut definitiv cunoştinţa. Peste jumătate de oră părea că-şi revenise. A început atunci să scrâşnească din dinţi şi să ronţăie orice găsea. La urmă a luat-o somnul. In fiecare zi, vreme de şase luni, trecea prin aceste crize, dar nu mereu cu aceeaşi intensitate. La început a încercat s-o vindece medicul familiei, Atanasie Iakovlev, dar fără succes. Apoi a venit un doctor străin, de la uzinele siderurgice din Iliev şi Voznesensk, dar fără rezultate. La Vix, la uzinele de fontă, exista un doctor străin, cu mare faimă. Acesta a consultat-o cum a putut mai bine pe bolnavă şi la urmă i-a spus:

– De mâna oamenilor niciodată nu veţi putea fi vindecată. Predaţi-vă în mâinile lui Dumnezeu şi cereţi ajutorul Său.

Bolnava a fost dezamăgită de aceste cuvinte. Insă în noaptea dinspre 11 iunie 1827 a avut un vis. I-a apărut o femeie necunoscută şi foarte în vârstă, cu ochii adânciţi în orbite, şi i-a spus:

– De ce suferi şi nu cauţi doctor?

Ea s-a înspăimântat şi a început să-şi facă semnul crucii şi să se roage:

– Să învie Dumnezeu şi să se risipească toţi vrăjmaşii lui.

– Nu-ţi fie teamă de mine, a zis femeia. Sunt şi eu om ca şi tine, numai că aparţin împărăţiei celor adormiţi. Ridică-te din pat şi du-te degrabă la mănăstirea Sarov, la părintele Serafim. Te aşteaptă mâine ca să te vindece.

– Cine eşti tu şi de unde? a îndrăznit s-o întrebe bolnava.

– Sunt Alexandra, prima egumenă a mănăstirii Diveevo.

Dimineaţa, rudele sale au înhămat caii şi au pornit cu toţii spre Sarov. Alexandra nu putea suferi viteza. Leşina încontinuu şi avea spasme. Au ajuns la mănăstire după cea de-a doua Sfântă Liturghie, în ceasul în care monahii erau la masă. Părintele Serafim se afla în chilia lui, dar nu primea pe nimeni. Însă îndată ce bolnava s-a apropiat şi a spus rugăciunea, a ieşit din chilie, a luat-o de mână şi a condus-o înăuntru. Acolo a îmbrăcat epitrahilul, s-a rugat liniştit la Domnul şi la Maica Domnului şi i-a dat anafură, aghiasmă şi trei bucăţi de zahăr.

– Să mănânci în fiecare zi o bucată de zahăr şi să bei aghiasmă, i-a zis. Să mergi de asemenea la Diveevo, la mormântul roabei lui Dumnezeu Alexandra. Fă acolo câte metanii poţi şi ia puţin pământ cu tine. Alexandra este alături de tine în suferinţa ta şi doreşte să te tămăduieşti. Când simţi că te plictiseşti, să faci următoarea rugăciune:

„Părinte Serafim, adu-ţi aminte de mine în rugăciunea ta şi roagă-te pentru mine, păcătoasa, încât să nu mă mai arunce în această boală vrăjmaşul lui Dumnezeu”.

În clipa aceea femeia a simţit că neputinţa a plecat de la ea. De atunci s-a însănătoşit. A dobândit desigur patru băieţi şi cinci fete.

„Numele părintelui Serafim, scrie într-o epistolă soţul ei, îl păstrăm adânc în inima noastră şi la fiecare parastas îl pomenim împreună cu rudele noastre”.

La sfânt alergau de asemenea orfanii şi cei ce nu aveau ocrotire, şi acela le purta de grijă. Pe multe fecioare şi văduve le trimitea la mănăstirea Diveevo. Acolo, egumena le primea să rămână pentru totdeauna şi să se nevoiască pentru mântuirea sufletului lor. Încă multe persoane afierosite lui Dumnezeu se întorseseră către Sfânt ca albinele în jurul reginei. Printre ele, surorile de la Diveevo aveau mai multe drepturi. Prima egumenă, în ceasul morţii, îi încredinţase mănăstirea stareţului Pahomie. Şi acela, la rândul său, îl însărcinase cu purtarea de grijă a mănăstirii pe părintele Serafim. Acesta trebuia acum să joace un rol activ la mănăstirea Diveevo.

vinieta

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cap. VI – Pustia din apropiere (partea a V-a)

  1. anca.samoila@yahoo.co.uk spune:

    adevarat.amin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s