Cap. VII – Mănăstirea Diveevo (partea a VI-a)

Anastasia Protasovamaici

Pe unele fete, Sfântul, cu harisma înainte-vederii cu care era înzestrat, le îndemna şi le călăuzea spre mănăstirea Diveevo. Printre acestea se afla şi sora Anastasia Protasova. Se dusese pentru prima dată la stareţ încă de când era mică, împreună cu părinţii ei şi cu egumena Xenia Mihailovna. Au ajuns la chilia lui înainte de a veni lumea şi au spus rugăciunea. Batiuşka a deschis imediat. Purta ilicul alb şi faţa îi era neobişnuit de luminoasă.

– Vă rog să veniţi aici, le-a zis şi le-a arătat să sărute icoana Născătoarei de Dumnezeu, care se afla sus pe masă.

Apoi i-au pus metanie, au primit binecuvântarea lui şi au sărutat crucea pe care o purta la gât.

– Domnul, a zis, Care pretutindenea este şi pe toate le împlineşte, nu vă va lipsi nici pe voi de mila Sa. Proorocul scrie: „N-am văzut pe drept părăsit de Dumnezeu, nici seminţia lui cerşind pâine”.

Apoi le-a dat anafură şi vin, a pus în basmaua mamei câţiva pesmeţi, i-a binecuvântat încă o dată şi le-a spus:

– Mergeţi cu pace.

abc

A doua oară

Anastasia Protasova 1-a vizitat pe Sfânt la vârsta de şapte ani, împreună cu mama sa şi cu egumena mănăstirii Diveevo, Irina Prokovievna. Sfântul le-a binecuvântat iarăşi şi le-a zis să sărute icoana Maicii Domnului. Deoarece copila nu putea ajunge la icoană, o ridica însuşi stareţul. Apoi i-a luat mâna, a pus-o în mâna egumenei Irina şi a început să-i vorbească mamei sale despre proorocul Samuel şi de alţi înainte-mergători.

– Aţi înţeles, doamnă? a întrebat-o.

– Nu pot să înţeleg, batiuşka.

La urmă le-a binecuvântat şi le-a lăsat să plece. Mama fetei a plâns toată noaptea. Credea că vorbele acelea ale Sfântului se refereau la moartea fetei sale. Dimineaţa s-a dus din nou la părintele Serafim. Nu voia să plece fără să-i explice ce-a vrut să spună. Îndată ce Sfântul a deschis uşa, şi-a pus mâna pe buzele mamei şi i-a spus:

– Nu e ceea ce gândeşti tu, maică. Nu te întrista.

Apoi i-a dat să sărute crucea ce-o purta la gât, astfel că mama fetei s-a liniştit definitiv. Înainte ca Anastasia să împlinească doisprezece ani, s-au dus iar la Sfânt.

– A crescut? a întrebat-o stareţul pe mamă arătând spre fată.

– Se apropie de doisprezece ani, batiuşka.

– Aşadar e timpul să o dăm Mirelui.

– E încă foarte mică, a răspuns aceea.

– Tu, maică, caută o Mamă cuvioasă şi roag-o s-o ia pentru Fiul ei. Aceea o va lua.

Mama a zâmbit şi a crezut că îi vorbea despre viitorul mire al fetei.

– La aniversarea vârstei de doisprezece ani, a continuat Sfântul, să-i găseşti un veşmânt alb şi pantofi roşii. La miezul nopţii ridică-te să te rogi, trezeşte-1 şi pe soţul tău, pe ea însă să n-o trezeşti. Când va creşte şi va spori duhovniceşte, va deveni foarte vitează în lupta sa. Când fata a împlinit şaisprezece ani, Sfântul le-a vorbit deschis părinţilor ei:

– Chemarea sa este să meargă la Diveevo, la mănăstire, la orfanele mele.

După doi ani o trimitea de la mănăstire pe măicuţa Ana Petrovna, spunându-i s-o îndemne la fiecare vizită:

– Te aşteaptă odihnă, fata mea. Drumul tău nu mai este să trăieşti cu părinţii tăi. Pe tine Maica Domnului te-a ales de la vârsta de şapte ani, iar aceştia te ţin lângă ei.

– Mi-ar părea rău, batiuşka, i-a zis odată, să mă despart de sora mea.

– O vom aduce şi pe ea aici, a fost răspunsul lui.

Atunci a început să-i pară rău pentru părinţii ei, căci dacă plecau amândouă, asta i-ar fi necăjit şi mai mult. Când a mers din nou la el, printre altele i-a spus:

– Pe sora ta mă gândesc să o lăsăm mai bine lângă părinţii tăi. Să rămână cu ei ca să-i mângâie. Dă-i această prescură. Spune-i că i-a trimis-o sărmanul Serafim.

Într-o vizită de-a ei la Sarov, Anastasia 1-a adus şi pe tratele său Ivan, care avea doar trei ani. Sfântul 1-a luat pe copilaş de mână şi a întrebat-o:

– Aveţi grădină?

– Avem.

– Să-l duci deci în grădină şi să spui încontinuu „Doamne miluieşte, Doamne miluieşte!”. Când se va mări, va fi comoara noastră cea râvnită. Să-1 hrăneşti cu mâinile tale.

Odată a trimis-o la izvor să se spele, spunându-i că izvorul acela vindecă bolile, şi arătând spre Diveevo a zis:

– Locul acesta 1-a ales pentru voi însăşi împărăteasa Cerurilor şi nimeni nu poate să vi-1 ia. Vă voi construi aici o colibă, ca să vă odihniţi când veţi culege verdeaţă. Pâine şi cartofi veţi avea din belşug. Maica Domnului vă va ajuta la toate şi eu, sărmanul Serafim, totdeauna mă voi ruga în genunchi pentru voi, pentru părinţii şi pentru rudele voastre. Mai târziu a cerut definitiv de la mama Anastasiei s-o lase cât mai degrabă să meargă la Diveevo.

– Acum batiuşka, a răspuns aceea plângând, o lăsăm să plece având nădejdea în sfinţia-voastră. Insă când ne veţi părăsi, poate că atunci se vor împrăştia toate.

– Nu, doamnă, a răspuns el. Înainte de mine le-a purtat de grijă părinţii Pahomie şi Isaia. Acum le port de grijă eu, sărmanul. După mine se va îngriji de ele împărăteasa cerească.

Când Anastasei i-a venit ceasul să plece la mănăstire, Sfântul i-a povestit printre altele despre viaţa Sfintei Macrina şi a adăugat:

– Vezi, soră? Aceea s-a dus şi la mănăstire, şi l-a povăţuit şi pe fratele ei, Vasile. Vasile a devenit stâlp al Bisericii. Când era student, însă, îi vorbea cu mândrie surorii sale, dar aceea cu cumpătarea ei l-a condus la smerenie.

vinieta

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s