Cap. IX – Călăuza duhovnicească (partea a III-a)

Povețe către monahi (II)calugar

P.I. Skarin, persoană foarte de încredere a Sfântului, mărturiseşte cum, cu un an înainte de a izbucni holera din 1830, stareţul Serafim zicea:

– Vine urgia lui Dumnezeu în Rusia, se apropie holera cea aducătoare de moarte. Vegheaţi, vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu vă prindă pe neaşteptate ceasul morţii.

Holera a intrat şi în mănăstirea din Tihvin, unde slujea ieromonahul din Sarov. Boala 1-a obligat să plece şi să se întoarcă în pustia Sarovului.

abc

Nu erau puţini nici aceia care mergeau să ceară sfat de la Sfânt, cu gândul de a deveni monahi. Iar el, fiind înzestrat cu harisma înainte-vederii, îi povăţuia şi deseori prevedea viitorul. În 1830 un ucenic din mănăstirea Glinsk voia să-l întrebe pe Sfânt dacă trebuie să se facă monah. Tânărul acesta nu se cunoştea bine pe sine şi se balansa între viaţa monahală şi cea lumească. Nimănui nu-i putea încredinţa cugetul său. Nimeni din mediul lui nu-i putea rezolva problema de bază a vieţii sale. Veni deci la Sarov, căzu la picioarele părintelui Serafim şi îl rugă să-l elibereze din furtuna îndoielii:

– Este voia lui Dumnezeu ca eu şi fratele meu Nicolae să devenim monahi?

Atunci stareţul, care la rândul lui înainte cu câţiva ani alergase din acelaşi motiv la Dositei cel zăvorât din Kiev, a răspuns:

– Mântuieşte-te pe tine şi pe fratele tău după trup.

Şi după ce s-a gândit puţin, a continuat:

– Îţi aduci aminte de viaţa Sfântului Ioanichie? În vreme ce umbla pe munţi, toiagul lui a căzut într-o prăpastie. Sfântul s-a necăjit, căci tară acesta nu putea continua. Atunci s-a rugat la Domnul astfel că toiagul a venit din nou în mâinile sale.

Şi zicând acestea, Sfântul Serafim a pus în mâna dreaptă a fratelui toiagul său şi a continuat:

– E greu să călăuzeşti suflete omeneşti. Însă în greutăţile şi în durerile acestei călăuziri, îngerul Domnului se va afla de partea ta până la sfârşitul vieţii tale.

După acestea, fratele s-a hotărât să se facă monah. La tunderea sa a fost numit Paisie. în anul 1856 a fost aşezat egumen în mănăstirea de obşte Ţurkinski Nikolaevski din Astrahan. Peste şase ani a devenit arhimandrit în aceeaşi mănăstire. Astfel, deci, s-a adeverit cele spuse de stareţ. Fratele său după trup a devenit şi el monah primind numele Nazarie, şi s-a săvârşit în mănăstirea Gheorghievski din Kozeleţ, ca ieromonah.

abc

Sfântul nu le vorbea doar egumenilor despre îndatoririle lor, ci şi ucenicilor.

«Dobândeşte smerenia, ascultarea, supunerea, şi te vei mântui, zicea folosind cuvintele Marelui Varsanufie.

Şi nu întreba niciodată: „Ce este asta şi de ce să fac asta?”. Să fii supus Bătrânului tău, care cu harul lui Dumnezeu te-a luat în grija lui şi căruia i s-a încredinţat sufletul tău. Cine vrea cu adevărat să fie ucenicul lui Hristos», a continuat cu cuvintele aceluiaşi Sfânt, «nu trebuie să aibă dreptul să facă nimic după vrerea sa.

Orice face cineva cu voia sa, nu e plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă lucrul acela pare bun.

Dacă cineva cunoaşte mai bine decât Bătrânul lui ce îi este de folos pentru suflet, atunci de ce să se mai numească ucenicul lui? Ucenicul ascultă în toate. Nu se îngrijeşte singur pentru mântuirea lui. îi poartă de grijă acela căruia i s-a supus şi predat. Cine îşi taie propria voie într-o situaţie, iar în altă situaţie nu şi-o taie, acela face propria voie şi acolo unde părea că o tăiase.

Cine vrea să înveţe bine drumul, dar nu umblă cu cineva care-1 cunoaşte bine, nu ajunge niciodată în cetatea liniştii desăvârşite.

Leapădă-te mai întâi de voia ta, nevoieşte-te întru smerenie toată viaţa, şi atunci te vei mântui.

Smerenia şi ascultarea dezrădăcinează toate patimile şi sădesc toate virtuţile.

Ucenicul e dator să omoare toate patimile sale în viaţa aceasta, pentru a o dobândi pe cea veşnică. Trebuie să fie ca lâna la filatură, precum spune Sfântul Antioh. Lucrătorul bate lâna, o calcă în picioare, o spală, o dărăceşte şi în felul acesta o face albă ca zăpada. La fel şi ucenicul: răbdând umiliri, jigniri şi necazuri se curăţeşte şi devine ca argintul care străluceşte în foc. Nu trebuie să te ocupi cu lucrările egumenului şi să le judeci. Căci astfel micşorezi măreţia lui Dumnezeu, de la care i se dă puterea. „Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite” (Romani 13, 1). Nu trebuie să te împotriveşti poruncii egumenului, ca să nu păcătuieşti şi să atragi dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar „cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda” (Romani 13,2). Cel ce face ascultare sporeşte mult în zidirea sufletului său. În plus, dobândeşte perceperea lucrurilor şi ajunge la cucernicie»

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s