Cap. IX – Călăuza duhovnicească (partea a IV-a)

Povețe către monahi (III)

Mulţi monahi începători îl întrebau pe Sfânt cum se vor mântui.sfat_calugar_preot

«Faptul că ai venit la mănăstire», zicea Sfântul, «în orice chip s-ar fi făcut acesta, este vizita lui Dumnezeu.

Dacă vei păzi cele ce-ţi voi spune, te vei mântui şi tu, şi cei pentru care te rogi. „N-am văzut pe cel drept părăsit, zice prorocul, nici seminţia lui cerând pâine” (Psalm 36, 25). Trăind aşadar la mănăstire, fii cu luare aminte la următoarele: când eşti în biserică, să le urmăreşti pe toate fără lenevire. Să înveţi bine tipicul bisericii – vecernia, utrenia, pavecerniţa, miezonoptica, ceasurile. Când te afli în chilie fără rogodea, să te dedici studiului, îndeosebi Psaltirii. Să citeşti fiecare fragment de multe ori, până ce mintea ta îl va reţine. Dacă ai rogodea, ocupă-te cu aceasta, dacă eşti chemat la ascultare, du-te. La rogodea şi la oricare altă slujire să te rogi neîncetat: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

În timpul rugăciunii, „roagă-te în tine”, adică ai grijă să-ţi aduni mintea şi s-o uneşti cu inima.

La început să spui rugăciunea aceasta de două sau mai multe ori în mintea ta, fiind atent la fiecare cuvânt în parte. Mai târziu, când Domnul îţi va înfierbânta inima cu dogoarea harului Său şi o va uni cu tine, atunci rugăciunea va izvorî în tine neîntrerupt, te va îndulci şi te va hrăni. Şi când ai dobândit această hrană, această convorbire cu Domnul, de ce să mergi la chiliile fraţilor, chiar dacă ei te cheamă? Adevărat îţi spun, îndelunga vorbire este trândăvie. Dacă nu poţi deosebi ce trebuie să-i înveţi pe ceilalţi, atunci să taci, să taci încontinuu, să-ţi aduci mereu aminte de prezenţa lui Dumnezeu şi de numele Lui. Nu deschide discuţia cu nimeni, dar nici să nu-i judeci pe cei care pălăvrăgesc sau râd. În această împrejurare să fii surd şi necuvântător. Orice ar spune despre tine, nu da importanţă. Ia-l ca pildă pe Sfântul Ştefan cel Nou. Rugăciunea lui era neîntreruptă, caracterul umil, buzele tăcute, inima smerită, mintea nerisipită. Avea trup şi suflet neprihănite, feciorie nepătată, sărăcie adevărată, lipsă de cele materiale pustnică, ascultare neşovăielnică, supunere atentă. Lucra cu răbdare şi bunăvoinţă. Când stai la masă, nu observa şi judeca cât mănâncă fiecare, ci să fii cu luare aminte la tine, hrănindu-te cu rugăciune. La masa de prânz să mănânci îndeajuns, la cină să te abţii. Miercurea şi vinerea, dacă poţi, mănâncă o singură dată. Noaptea să dormi neapărat patru ore: în ceasul al zecelea, al unsprezecelea, al doisprezecelea şi primul după miezul nopţii. Dacă simţi slăbiciune, dormi puţin şi la amiază. Păstrează acest obicei toată viaţa ta. Este necesar pentru liniştea minţii tale. Aşa am făcut şi eu, din anii tinereţii mele. De altfel chiar Îl şi rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască odihnă în ceasurile nopţii. Dacă te obişnuieşti în felul acesta, nu te vei întrista, ci vei fi mereu sănătos şi voios. Adevărat îţi spun că urmând un astfel de drum vei rămâne în mănăstire până la sfârşitul vieţii tale. Linişteşte-te şi Domnul te va ajuta şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază (Psalmi 36, 6), iar lumina ta va lumina înaintea oamenilor (cf. Matei 5, 16)».

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cap. IX – Călăuza duhovnicească (partea a IV-a)

  1. iulia spune:

    foarte frumos spus…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s