Cap. IX – Călăuza duhovnicească (partea a V-a)

Povețe către monahi (IV)calugar

Monahul din Sarov Ciprian, deranjat de greutatea unei ascultări care i s-a încredinţat, s-a dus să ceară sfat de la Sfânt. N-a apucat să intre în chilia acestuia şi să vorbească, căci stareţul 1-a întâmpinat la uşă şi i-a spus:

– Bucuria mea, nu există cale pentru a te lepăda de ascultare.

abc

Odată, la Sfânt a mers un monah de la o mănăstire foarte îndepărtată. În ceasul acela, stareţul lucra aproape de izvorul său. Monahul a pus metanie şi a cerut binecuvântare, dar Sfântul, ocupat cu lucrul, nu i-a dat atenţie. Monahul a stat puţin tăcut şi apoi a plecat fără nici o mângâiere. Atunci părintele Serafim s-a apropiat de o măicuţă din Diveevo, care lucra acolo aproape şi i-a spus:

– Iată, soră, acesta cere binecuvântare, dar nici el nu ştie pentru care lucru.

Din comportarea aceasta a Sfântului, monahul a înţeles că s-a purtat cu nesocoteală şi nesăbuinţă. Şi de aceea n-a primit binecuvântare.

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s