Cap. IX – Călăuza duhovnicească (partea a VIII-a)

Învăţături către cei din lume (III)cruce

Odată, pe timpul iernii, au adus la chilia Sfântului o femeie bolnavă şi au lăsat-o în pridvor, unde se aduna o mulţime de pelerini. Sfântul a cerut să fie adusă lângă el. Trupul ei era ghemuit. Genunchii îi atingeau pieptul. A închis uşa şi a întrebat-o:

– De unde eşti, doamnă?

– Din regiunea Vladimir.

– Eşti bolnavă de multă vreme?

– De trei ani şi jumătate.

– Care este pricina bolii tale?

– Mai înainte, batiuşka, eram ortodoxă, dar m-au măritat cu un bărbat de credinţă veche. Pentru o perioadă mare de timp n-am aderat la credinţa lor şi toate au mers bine. În cele din urmă, însă, m-au convins. Am început aşadar să fac semnul crucii cu două degete şi să nu mai merg la biserică. într-o seară am ieşit în curte pentru un lucru casnic. În faţa mea văzut un animal. Arunca flăcări pe nări. Am simţit că flăcările lui mă ard şi de frică am căzut jos şi am început să tremur. A trecut timp îndelungat şi ai mei au început să se neliniştească. M-au găsit întinsă în curte şi m-au băgat în casă. De atunci sunt bolnavă.

– Înţeleg, a zis Sfântul. Crezi însă iarăşi în Sfânta Biserică Ortodoxă?

– Cred, batiuşka.

Îndată Sfântul a unit degetele în chip ortodox, a făcut semnul crucii şi i-a spus:

– Fă acum şi tu crucea aşa, în numele Sfintei Treimi.

– Cu plăcere, batiuşka, dar nu-mi pot descleşta mâinile.

Atunci Sfântul a luat ulei din candela Maicii Domnului şi a uns mâinile şi pieptul bolnavei. Deodată a început să se mişte, încheieturile i-au trosnit şi peste puţin timp era complet sănătoasă.

Lumea care era afară în pridvor a văzut minunea şi a transmis-o la mănăstire şi îndeosebi oaspeţilor de acolo.

abc

După ce s-au liniştit toate, o măicuţă de la Diveevo a venit la Sfânt.

– Soră, a zis stareţul, pe bolnavă n-a vindecat-o sărmanul Serafim, ci Împărăteasa Cerească.

Apoi a întrebat-o:

– Există oameni în familia ta care nu merg la biserică?

– Nu, părinte, însă părinţii mei şi toate rudele mele îşi fac semnul crucii cu două degete.

– Spune-le din partea mea să unească cele trei degete în numele Sfintei Treimi.

– De multe ori le-am vorbit despre asta, dar nu m-au ascultat.

– Acum te vor asculta. Cere-le asta din partea mea. Începe cu fratele tău, care mă iubeşte. Va fi de acord primul.

Nu cumva ai şi rude adormite, care şi-au tăcut cruce cu două degete?

– E trist, dar toţi cei din familia mea făceau aşa.

Sfântul s-a gândit puţin şi a continuat:

– Chiar dacă au fost oameni binevoitori, totuşi vor fi pedepsiţi pentru asta. Biserica Ortodoxă nu acceptă ca semnul crucii să se facă în acest fel.

Ştii unde se află mormintele lor? Măicuţa i-a înşiruit pe cei pe care-i ştia.

– Aşadar, soră, să te duci la morminte, să faci câte trei metanii la fiecare şi să te rogi la Domnul să-i ierte pe ei.

Măicuţa a făcut pentru cei adormiţi aşa cum i-a spus Sfântul. Apoi a transmis celor vii porunca lui. Şi aceia au ascultat întocmai, întrucât cunoşteau că este rob al lui Dumnezeu şi pricepe tainele sfintei credinţe. Sfântul Serafim dădea mare importanţă să se facă corect semnul crucii şi credea mult în marea putere a acestuia.

Acest articol a fost publicat în ”Sfântul Serafim - un serafim printre oameni” și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cap. IX – Călăuza duhovnicească (partea a VIII-a)

  1. bolohan.sorin@yahoo.com spune:

    stiu viata sf serafim de sarov . Port tot timpul la mine putin pamint de la mormintul lui din rusia pot spune ca ma simt in siguranta ca ma apara de toate ispitele .citind cartea in forma scurta dar si cealalta despre viata si minunele care lea facut si le face i continuare simt ca imi da o forta de a merge mai departe si ca le este cu mine.Cineva imi zice ca in rusia este in majoritate catolica sau pe stil vechii nu este a mea problema dar oare toti acesti sf. care a dat coltul asta de lume a fost in zadar oare a lor sfinta viata ,a lor sacrificiu ,a lor credinta si mai ales a lor minuni chiar au fost uitate de actuali locuitori ai pamintului asta? SF.SERAFIM A LASAT SA CADEM CHIAR ATIT DE MULT SAU NOI ORTODOCSI NEAM PIERDUT DE TOT IN NOIANUL PACATELOR DE NU MAI VEDEM SEMNELE CARE NE INCONJOARA SI NE CHIAMA LA INTOARCERE LA RADACINA

    • Admin spune:

      Și nouă ne este tare drag Sfântul și ne impresionează de fiecare dată gingășia și delicatețea sufletească de care dădea dovadă și de care dă și acum, când intră în viețile noastre și ne dă ajutorul său.

      N-avem cunoștință că ar exista o „majoritate catolică” în Rusia, iar faptul că sunt pe stil vechi nu reprezintă o problemă atât timp cât Biserica Ortodoxă Rusă este pe stil vechi.

      Nu a fost în zadar, nimic nu e în zadar (vezi Marcu IX, 41). Poate fără Sf. Serafim, pământul ar fi fost pierdut de mult. Poate Sfântul a mai „smuls” de la Dumnezeu pentru noi „vreme de pocăință”.

      Oamenii încă se întorc la Dumnezeu, încă mai avem rugători, încă mai avem timp. Nu e nimic pierdut!

      Trebuie să avem speranță și grijă de sufletele noastre. Până la urmă, nu vom da răspuns decât pentru noi.

      Și nu, nu ne-a „lăsat” Sfântul „să cădem”. Suntem înzestrați cu libertate și căderile ne aparțin. Sfântul ne ajută să ne ridicăm!

      Să nu deznădăjduim! „Orice clipă înseamnă un timp și orice suspin poate fi o rugăciune!” (Pr. Arsenie Papacioc)

      Vă mai așteptăm pe aici, pentru a vă umple inima de nădejde din scrierile Sfântului!
      Doamne ajută!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s